Scolioza

Scolioza se referă la o îndoire neobișnuită a coloanei vertebrale, rezultând o formă curbată. În mod normal, coloana vertebrală are o curbură naturală în direcțiile înainte și înapoi. Cu toate acestea, scolioza face ca coloana vertebrală să se răsucească și să formeze o curbă laterală. Severitatea acestor curbe poate varia de la 10 grade la mai mult de 100 de grade.

Majoritatea cazurilor de scolioză sunt ușoare și nu necesită tratament. Când vine vorba de adulți, decizia de a trata scolioza nu se bazează doar pe gradul de curbură a coloanei vertebrale ; sunt luați în considerare și alți factori.

Scolioza este de obicei descoperită în timpul creșterii în copilărie sau adolescență (scolioză pediatrică). Când începe sau se găsește după pubertate, se numește „scolioză adultă”, deoarece curba este descoperită după creșterea completă a scheletului. În general, cea mai mare parte a scoliozei la adolescenți apare în porțiunea toracică sau în cutia toracică a coloanei vertebrale. La adulți, principala preocupare este de obicei la nivelul coloanei vertebrale lombare sau inferioare. Această porțiune a coloanei vertebrale este cea mai susceptibilă la schimbările observate odată cu îmbătrânirea sau degenerarea.

Tipuri

Scolioza adultului poate fi clasificată în diferite tipuri în funcție de cauzele și caracteristicile sale de bază. Principalele tipuri de scolioză la adulți includ:

Scolioza idiopatică a adulților: se referă la scolioza care persistă sau se dezvoltă la vârsta adultă fără o cauză clară. Poate fi o continuare a scoliozei idiopatice la adolescenți sau poate apărea mai târziu în viață.
Scolioză degenerativă: Cunoscută și sub denumirea de scolioză de novo, acest tip apare ca urmare a modificărilor degenerative ale coloanei vertebrale datorate îmbătrânirii, cum ar fi degenerarea discului, osteoporoza sau stenoza coloanei vertebrale. De obicei afectează persoanele în vârstă.
Scolioza posturală: Scolioza posturală este un tip de scolioză nestructurală care este cauzată de o postură proastă, dezechilibre musculare sau poziționare asimetrică obișnuită. Poate fi corectată prin abordarea obiceiurilor posturale și întărirea mușchilor de susținere.
Scolioza secundară: Scolioza secundară apare ca urmare a unei afecțiuni sau a unui factor de bază. Poate fi asociat cu factori precum traumatisme, intervenții chirurgicale anterioare ale coloanei vertebrale, tulburări neuromusculare (de exemplu, paralizie cerebrală), tulburări ale țesutului conjunctiv (de exemplu, sindromul Ehlers-Danlos) sau tumori ale coloanei vertebrale.
Scolioza iatrogenă: Scolioza iatrogenă este un tip de scolioză care se dezvoltă ca urmare a intervențiilor medicale, cum ar fi chirurgia coloanei vertebrale, radioterapia sau imobilizarea prelungită.

Este important de reținut că scolioza adultului poate fi, de asemenea, o combinație de diferite tipuri sau poate avea caracteristici care se suprapun. Tipul specific de scolioză adultă ajută la ghidarea deciziilor de tratament și a strategiilor de management bazate pe cauza de bază și nevoile individuale

Simptome

Majoritatea adulților cu scolioză nu prezintă simptome vizibile, deși pot dezvolta dureri în timp. Durerea de spate poate apărea din cauza diverșilor factori, cum ar fi artrita, dificultăți de menținere a unei poziții verticale sau slăbirea mușchilor de bază și scăderea aptitudinii fizice. Dacă există presiune asupra nervilor din partea inferioară a spatelui (coloana lombară), aceasta poate duce la dureri de picioare, amorțeală sau slăbiciune.

În anumite cazuri, persoanele cu scolioză adultă pot suferi modificări în corpul lor, inclusiv o reducere a înălțimii și o aliniere neuniformă a pelvisului și șoldurilor.

Cauze

Cauzele scoliozei la adulți diferă în funcție de tipul specific de scolioză. Scolioza degenerativă, care apare pe măsură ce coloana vertebrală suferă modificări legate de vârstă, este cea mai comună formă de scolioză la adulți. În unele cazuri, scolioza adultului poate fi un caz de scolioză nedetectat anterior, care a apărut în timpul copilăriei sau adolescenței. Există cazuri în care scolioza adolescentului manifestă simptome mai târziu în viață din cauza îmbătrânirii și necesită tratament. Scolioza idiopatică, care apare dintr-o cauză necunoscută, este de obicei identificată în timpul copilăriei sau adolescenței, în timp ce coloana vertebrală este încă în creștere. Când apare sau este identificat după atingerea pubertății, este denumită scolioză idiopatică a adultului, deoarece curbura este detectată după terminarea creșterii scheletice.

Diagnosticare

Pentru a dezvolta un plan de tratament pentru scolioza suspectată la adulți, medicul dumneavoastră va trebui mai întâi să adune informații relevante prin efectuarea unei evaluări cuprinzătoare a istoricului. Aceasta poate implica adresarea de întrebări referitoare la:

Istoric familial: întrebați despre orice caz de scolioză sau afecțiuni legate de coloana vertebrală în rândul membrilor familiei dvs.
Debutul simptomelor: determinarea datei la care ați observat inițial modificări ale coloanei vertebrale sau simptome asociate.
Progresia curbei: Evaluarea progresiei curburii coloanei vertebrale prin revizuirea oricăror radiografii anterioare disponibile.
Evaluarea durerii: întrebați despre prezența și locația oricărei dureri sau disconfort pe care le puteți experimenta.
Simptome neurologice: Verificarea oricăror semne de disfuncție a intestinului, vezicii urinare sau motorii, deoarece acestea pot indica leziuni nervoase potențiale sau presiune rezultată din scolioză.

În timpul unei examinări fizice, medicul dumneavoastră vă va examina amănunțit spatele pentru a evalua forma coloanei vertebrale și pentru a vă observa gama de mișcare. În plus, pot fi efectuate teste ale funcției nervoase, cum ar fi verificări reflexe, senzaționale și forței musculare.

Dacă se consideră necesar, medicul dumneavoastră poate prescrie radiografii. Aceste raze X, luate atât din unghiul frontal, cât și din lateral, oferă o vedere cuprinzătoare a coloanei vertebrale, permițând medicului dumneavoastră să confirme prezența scoliozei și să determine gradul de curbură.

Complicații

Dacă este lăsată netratată, scolioza poate duce la mai multe complicații, inclusiv:

Creșterea durerii și a disconfortului: curbura coloanei vertebrale în scolioză poate provoca încordare și presiune asupra mușchilor, ligamentelor și nervilor din jur. În timp, acest lucru poate duce la dureri cronice și disconfort în spate și în alte zone afectate.
Mobilitate și flexibilitate reduse: Scolioza poate duce la rigiditate și la reducerea amplitudinii de mișcare a coloanei vertebrale, ceea ce face dificilă efectuarea activităților zilnice sau participarea la exerciții fizice.
Dezechilibrul coloanei vertebrale și progresia deformării: fără intervenție, curbele scoliozei pot continua să progreseze și să se agraveze în timp. Acest lucru poate duce la un dezechilibru al coloanei vertebrale mai pronunțat, ceea ce duce la modificări ale posturii și aspectului.
Dificultăți de respirație: în cazurile severe de scolioză, în care curbura afectează cavitatea toracică, poate limita expansiunea pulmonară și poate compromite funcția respiratorie. Acest lucru poate duce la dificultăți de respirație și complicații respiratorii.
Probleme digestive și cardiovasculare: curbura severă a coloanei vertebrale poate, de asemenea, comprima organele abdominale, ducând la probleme digestive, cum ar fi dificultăți în alimentație și digestie. În plus, funcția cardiovasculară poate fi afectată din cauza spațiului compromis din cavitatea toracică.
Impact psihologic: Deformarea vizibilă și durerea cronică asociate cu scolioza netratată pot avea un impact negativ asupra stimei de sine a unei persoane, asupra imaginii corporale și asupra bunăstării psihologice generale.
Compresia nervilor și simptome neurologice: în unele cazuri, curbura coloanei vertebrale poate duce la compresia nervilor, ducând la simptome precum durere radiantă, amorțeală, senzații de furnicături și slăbiciune musculară la nivelul brațelor sau picioarelor.

Este important de remarcat faptul că progresia și severitatea complicațiilor pot varia de la o persoană la alta și pot depinde de factori precum gradul de curbură, vârsta, starea generală de sănătate și circumstanțele individuale. Detectarea precoce și tratamentul adecvat pot ajuta la atenuarea acestor complicații potențiale și la îmbunătățirea rezultatelor pe termen lung

Tratament

Tratament nechirurgical:

Majoritatea cazurilor de scolioză la adulți pot fi gestionate fără intervenție chirurgicală prin măsuri conservatoare, care implică monitorizarea regulată de către un medic, medicamente pentru durere fără prescripție medicală și exerciții care se concentrează pe întărirea mușchilor de bază ai abdomenului și spatelui, îmbunătățind în același timp flexibilitatea. Este important să renunți la fumat, deoarece poate accelera procesul degenerativ. În cele mai multe cazuri, se va recomanda kinetoterapie pentru a menține puterea și a atenua durerea. Acest lucru poate implica lucrul la îmbunătățirea posturii, angajarea în exerciții cu impact redus, cum ar fi înotul, efectuarea de exerciții zilnice de întindere și menținerea activă fizic. Dacă medicamentele orale și kinetoterapie nu asigură o ameliorare suficientă a durerii, medicul poate sugera injecții epidurale sau blocuri nervoase pentru un management mai eficient al durerii.

Tratament chirurgical :

Intervenția chirurgicală este rezervată cazurilor de scolioză adultă în care intervențiile nechirurgicale s-au dovedit ineficiente sau starea s-a agravat semnificativ. Cu toate acestea, intervenția chirurgicală este considerată o ultimă soluție datorită riscurilor potențiale și complicațiilor asociate cu chirurgia coloanei vertebrale. Decizia de intervenție chirurgicală se poate baza pe următorii factori:

Durere: Operația poate fi necesară dacă durerea de spate și de picior cauzată de scolioză devine severă și persistentă și nu răspunde la tratamentul conservator.
Dezechilibrul coloanei vertebrale: Echilibrul coloanei vertebrale este crucial în evaluarea progresiei scoliozei și a necesității unei intervenții chirurgicale. Când stați în picioare, capul trebuie să fie aliniat peste centrul pelvisului când este privit din față și peste articulațiile șoldului când este privit din lateral. Dacă curba progresează în măsura în care acest echilibru nu poate fi menținut, poate duce la creșterea durerii și la limitări funcționale în timp.
Îmbunătățirea calității vieții: deși intervenția chirurgicală nu este recomandată în mod obișnuit doar în scopuri cosmetice, unii indivizi pot considera insuportabile simptomele deformării coloanei vertebrale, afectând calitatea lor generală a vieții. Operația poate fi singura opțiune în astfel de cazuri. La adulții mai tineri, deformarea estetică poate fi o considerație semnificativă pentru intervenție chirurgicală, dar este de obicei mai puțin importantă la adulții în vârstă.

Sunt disponibile diferite opțiuni chirurgicale, adaptate fiecărui caz specific. În general, procedurile chirurgicale au ca scop stabilizarea coloanei vertebrale, restabilirea echilibrului și eliberarea presiunii asupra nervilor. Operația de stabilizare a coloanei vertebrale implică fuzionarea oaselor coloanei vertebrale folosind grefe osoase și implanturi metalice pentru a menține coloana vertebrală în poziție. Progresele în tehnicile chirurgicale și sistemele de navigație asistate de computer au făcut posibile abordări mai puțin invazive, ducând la timpi de recuperare mai rapid.